rădăcinos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂDĂCINÓS, -OÁSĂ, rădăcinoși, -oase, adj.,
s. f. 1. Adj. (Despre plante) Cu rădăcini mari sau mai multe.
2. S. f. (La
pl.) Grup de plante cultivate pentru producerea rădăcinilor, care sunt utilizate în alimentația omului, în industrie sau ca furaje; (și la
sg.) plantă din acest grup. –
Rădăcină +
suf. -os.