rad (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RAD, razi, s. m. (
Fiz.) Unitate de măsură egală cu doza radiației care cedează o energie de 100 de ergi unui gram din substanța în care este
absorbită. – Din
fr. rad.rad (Dicționar de neologisme, 1986)RAD s.m. (
Fiz.) Unitate de radiație absorbită, egală cu doza absorbită echivalentă cu 100 de ergi/gram. [Pl.
razi. / < fr., engl.
rad, cf. engl.
r(adiation) a(bsorbtion) d(osage) – dozarea radiației absorbite].
rad (Marele dicționar de neologisme, 2000)RAD s. m. unitate de măsură a dozei de radiații, echivalentă cu o energie de 10
0 de ergi, absorbită de 1 g de substanță iradiată. (< fr., engl.
rad)
rad (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)RAD2 s. m. (
MAT.) Simbol pentru
radian.rad (Dicționaru limbii românești, 1939)rad (est) și
raz (vest),
ras, a
ráde v. tr. (lat.
rádere, rasum, a rade; it.
rádere, sard.
raere, pv. vfr.
raire, nfr.
raser, sp.
raer). Taĭ păru din rădăcină cu bricĭu:
îmĭ rad obrazu (îl curăț de păr),
îmĭ rad barba (o înlătur cu bricĭu). Răzuĭesc, șterg, înlătur cu cuțitu saŭ cu alt-ceva ceĭa ce e pe deasupra:
rad solziĭ unuĭ pește, rad un cuvînt de pe o hîrtie, rad vîrfu uneĭ banițe umplute cu vîrf. Fig. Dărîm din temelie ca să nu maĭ rămîĭe [!] urmă:
Romaniĭ aŭ ras Cartaginea [!]. (Asta nu e galicizm [!], cum cred uniĭ). Prelucrez, înfund, înving pin [!] uneltirĭ, pin vorbă, pin știință:
la judecată l-a ras din doŭă vorbe. A rade pe cineva fără săpun (Iron.), a-l prelucra răŭ, a-l zdrobi pin uneltirĭ, pin vorbă saŭ pin știință. V. refl. Îmĭ rad barba eŭ singur saŭ mĭ-o rade bărbieru:
mă rad singur, mă rad la bărbier. V.
tund.rad (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rad s. m.,
pl. razirad (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RAD, razi, s. m. (
Fiz.) Unitate de măsură egală cu doza radiației care cedează o energie de 100 de ergi unui gram din substanța în care este absorbită. — Din
fr. rad.