răculeț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂCULÉȚ, răculeți, s. m. 1. (
Zool.) Răcușor.
2. Plantă erbacee târâtoare cu flori albe-roșietice, al cărei rizom are proprietăți diuretice și depurative
(Polygonum bistorta). –
Rac +
suf. -uleț.