rachetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RACHÉTĂ2, rachete, s. f. 1. Obiect de joc în tenisul de câmp sau în badminton, alcătuit dintr-o rețea de coarde fixate pe un cadru oval de lemn prevăzut cu mâner, cu ajutorul căruia se lovește mingea.
2. Paletă ovală aplicată pe talpa încălțămintei pentru a nu se afunda în zăpadă. – Din
fr. raquette.