rachetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RACHÉTĂ2, rachete, s. f. 1. Obiect de joc în tenisul de câmp sau în badminton, alcătuit dintr-o rețea de coarde fixate pe un cadru oval de lemn prevăzut cu mâner, cu ajutorul căruia se lovește mingea.
2. Paletă ovală aplicată pe talpa încălțămintei pentru a nu se afunda în zăpadă. – Din
fr. raquette.rachetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RACHÉTĂ1, rachete, s. f. 1. Proiectil alcătuit dintr-un tub umplut cu materii care se aprind în aer, producând o lumină puternică (de diferite culori) pe o traiectorie lungă, și care se folosește la
semnalizări și la focuri de artificii.
2. Aparat de zbor propulsat prin reacție directă cu ajutorul unui motor la distanțe foarte mari de Pământ. ◊
Rachetă cosmică = rachetă
1 (
2) de mari dimensiuni, folosită pentru plasarea pe
orbite a sateliților artificiali și pe traiectorii stabilite a navelor cosmice.
Rachetă meteorologică = rachetă
1 (
2) recuperabilă dotată cu aparate speciale de măsură a parametrilor meteorologici și de transmitere a informației, folosită pentru investigații ale atmosferei până la altitudini de 150 km. – Din
germ. Rakete, rus. raketa.rachetă (Dicționar de neologisme, 1986)RACHÉTĂ1 s.f. 1. Vehicul spațial fusiform, fără echipament de sustentație, la care carburantul necesar arderii este amestecat sau cuprins în combustibilul folosit. ◊
Motor-rachetă = motor la care propulsia se face prin evacuarea cu mare viteză a unui jet gazos.
2. Cartuș special, cu materii explozibile (colorante), care ard producând lumină de diferite culori. [< germ.
Rakete, rus.
raketa, engl.
rocket].
rachetă (Dicționar de neologisme, 1986)RACHÉTĂ2 s.f. Paletă de tenis formată dintr-o rețea întinsă pe un cadru de lemn oval. ♦ (
p. ext.; fig.) Persoană care practică tenisul. ♦ Paletă ovală folosită pe talpa încălțămintei pentru a nu se afunda în zăpadă. [< fr.
raquette, it.
racchetta].
rachetă (Marele dicționar de neologisme, 2000)RACHÉTĂ1 s. f. 1. vehicul spațial fusiform, fără echipament de sustentație, propulsat cu ajutorul unui motor cu reacție. ♦ ~ cosmică = rachetă de mari dimensiuni servind la plasarea pe orbite a sateliților artificiali și a navelor cosmice; motor- ~ = motor la care propulsia se face prin evacuarea cu mare viteză a unui jet gazos; ~ meteorologică = rachetă recuperabilă, dotată cu aparate speciale de măsură, folosită pentru investigații ale atmosferei până la 15
0 km altitudine. 2. cartuș special, cu materii explozibile, care ard producând lumină de diferite culori. (< germ.
Rakete, rus.
raketa)
rachetă (Marele dicționar de neologisme, 2000)RACHÉTĂ2 s. f. 1. paletă de tenis dintr-o rețea întinsă pe un cadru de lemn oval. ◊ (p. ext.) cel care practică tenisul. 2. paletă ovală pe talpa încălțămintei pentru a nu se afunda în zăpadă. (< fr.
raquette)
rachetă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)rachétă (rachéte), s. f. – Obiect de joc în tenis.
Fr. raquette.rachetă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)rachetă, rachete s. f. (eufem.) gaze intestinale.
rachetă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)RACHÉTĂ1 (‹
germ.,
it.,
rus.)
s. f. 1. (
AV.) Vehicul zburător propulsat prin reacție directă, echipat cu un motor-rachetă. Principalele lui elemente constitutive sunt: corpul, motorul și compartimentul cu încărcătură utilă (aparate științifice de măsurat și eventual o cabină).
R. pot fi dirijate (prin radio, radiolocație, pe bază de program) sau nedirijate; pot avea o singură treaptă sau mai multe trepte (ultima purtând încărcătura utilă). Primii care au construit și lansat
r. au fost chinezii prin
sec. 11-12. Ideea utilizării
r. ca motor al unor mașini capabile să zboare în spațiu a fost emisă de K.E. Țiolkovski la sfârșitul
sec. 19.
2. R. cosmică =
r. de mari dimensiuni, utilizată pentru plasarea sateliților artificiali pe orbite sau a navelor cosmice pe traiectoriile stabilite; după ce își epuizează rezerva de combustibil, treptele (sau etajele)
r.c. se desprind pe rând de aceasta, urmând să cadă pe Pământ sau să se înscrie pe o traiectorie apropiată de cea a satelitului sau a navei cosmice.
3. (
TEHN.)
Motor-r. = motor la care propulsia se realizează prin evacuarea cu mare viteză a unui jet gazos, funcționând independent de condițiile mediului exterior. Se deosebesc
m.-r. chimice, m.-r. cu plasmă, m.-r. ionice, m.-r. nucleare, m.-r. termosolare, m.-r. fotonice. 4. (
METEOR.)
R. meteorologică =
r. care urcă la înălțimi mari, având în interiorul ei aparataj de cercetări meteorologice care trebuie apoi recuperat.
5. (
MILIT.)
R. luminoasă (sau
de semnalizare) = cartuș special, lansat cu un pistol, care, la o anumită înălțime, se aprinde, luminând pe o rază mare, sau care eliberează alte cartușe a căror încărcătură arde explodând în formă de stea de o anumită culoare.
rachetă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)RACHÉTĂ2 (‹
fr.)
s. f. (SPORT) Paletă pentru jocul de tenis de câmp, formată dintr-un cadru de lemn de formă ovală și un mâner; pe cadrul
r. este fixată o rețea de coarde întinse, confecționate din intestine de animale (de obicei de oaie), fire sintetice (nailon, capron) sau metalice.
R. au greutăți diferite (pentru bărbați, femei, juniori).