racemiform (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RACEMIFÓRM, -Ă, racemiformi, -e, adj. (
Bot.; despre inflorescențe) În formă de racem. – Din
fr. racémiforme.racemiform (Dicționar de neologisme, 1986)RACEMIFÓRM, -Ă adj. Racemos. [< fr.
racémiforme, cf. lat.
racemus – ciorchine,
forma – formă].
racemiform (Marele dicționar de neologisme, 2000)RACEMIFÓRM, -Ă adj. racemos. (< fr.
racémiforme)
racemiform (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)racemifórm adj. m.,
pl. racemifórmi; f. racemifórmă, pl. racemifórmeracemiform (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RACEMIFÓRM, -Ă, racemiformi, -e, adj. (
Bot.; despre inflorescențe) În formă de racem. — Din
fr. racemiforme.