racemic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RACÉMIC, -Ă, racemici, -ce, adj.,
s. n. (Substanță chimică organică) care este optic inactivă. – Din
fr. racémique.racemic (Dicționar de neologisme, 1986)RACÉMIC, -Ă adj., s.n. (Substanță) care este optic inactivă, care nu deviază planul polarizării luminii. [< fr.
racémique].
racemic (Marele dicționar de neologisme, 2000)RACÉMIC s. n. substanță optic inactivă, formată dintr-un amestec echimolecular de antipozi optici. (< fr.
racémique)
racemic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)racémic1 adj. m.,
pl. racémici; f. racémică, pl. racémiceracemic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)racémic2 s. n.racemic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RACÉMIC, -Ă, racemici, -ce, adj.,
s. n. (Substanță chimică organică) care este optic inactivă. — Din
fr. racémique.