racem (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RACÉM, raceme, s. n. (
Bot.) Inflorescență în formă de ciorchine; ciorchine. ◊
Racem compus = panicul. – Din
fr. racème, lat. racemus.racem (Dicționar de neologisme, 1986)RACÉM s.n. Inflorescență în formă de ciorchine. ♦
Racem compus = panicul. [< fr.
racème, cf. lat.
racemus].
racem (Marele dicționar de neologisme, 2000)RACÉM s. n. inflorescență în formă de ciorchine. ♦ ~ compus = panicul. (< fr.
racème, lat.
racemus)
racem (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)RACÉM (‹
fr.; {s}
lat. racemus „ciorchine”)
s. n. (
BOT.) Inflorescență formată dintr-un ax principal lung pe care se inseră alternativ, la diferite nivele pediceli, florali aproximativ egali între ei ca lungime (
ex. la salcâm, zambilă, lăcrămioară); ciorchine. ◊
R. compus = inflorescență alcătuită din mai multe
r. simple așezate în lungul unui ax principal (
ex. la vița de vie, castan).
racem (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)racém s. n.,
pl. racémeracem (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RACÉM, raceme, s. n. (
Bot.) Inflorescență în formă de ciorchine; ciorchine.
Racem compus = panicul. — Din
fr. racème, lat. racemus.