răci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂCÍ, răcesc, vb. IV.
1. Refl. și
tranz. A deveni sau a face să devină (mai) rece, a(-și) scădea, a(-și) micșora temperatura. ◊
Expr. (
Tranz.)
A-și răci gura degeaba (sau
în zadar, de pomană, de-a surda) = a vorbi fără folos, a insista zadarnic, fără rezultat. ♦ A pierde sau a face să piardă căldura vitală obișnuită (din cauza unei spaime, a unei emoții etc.); a îngheța, a încremeni.
2. Intranz. A se îmbolnăvi contractând o răceală (
3).
3. Fig. A-și pierde însuflețirea, interesul (pentru cineva sau ceva); a deveni indiferent; a se înstrăina, a se îndepărta. – Din
rece.