racateț (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))RACATÉȚ, racateți, s. m. (
Reg.) Broatec.
racateț (Dicționaru limbii românești, 1939)racatéț, V.
răcănel.racateț (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)racatéț, -i, s.m. (racaleț) – Broscoi (Dragomirești). – Din rac.
racateț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)racateț m. Buc. brotac:
mișcă gușa ca un racateț. [V.
răcan].