rabotor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RABOTÓR, rabotori, s. m. Muncitor calificat care lucrează la raboteză. – Din
fr. raboteur.rabotor (Dicționar de neologisme, 1986)RABOTÓR, -OÁRE s.m. și f. Lucrător la raboteză. [Cf. fr.
raboteur].
rabotor (Marele dicționar de neologisme, 2000)RABOTÓR, -OÁRE s. m. f. lucrător la raboteză. (< fr.
raboteur)
rabotor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rabotór s. m.,
pl. rabotórirabotor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RABOTÓR, rabotori, s. m. Muncitor calificat care lucrează la raboteză. — Din
fr. raboteur.