raționare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) RAȚIONÁRE1,raționări, s. f. Acțiunea de a raționa1 și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. raționa1.
raționare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) RAȚIONÁRE2,raționări, s. f. Acțiunea de a raționa2 și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. raționa.
raționare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) raționáre(-ți-o-) s. f., g.-d. art. raționắrii; (raționalizări) pl. raționắri
raționare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) RAȚIONÁRE1,raționări, s. f. Acțiunea de a raționa1 și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] — V. raționa1.
raționare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) RAȚIONÁRE2,raționări, s. f. Acțiunea de a raționa2 și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] — V. raționa2.