raționabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RAȚIONÁBIL, -Ă, raționabili, -e, adj. Care are o judecată sau o comportare rațională. [
Pr.:
-ți-o-] – Din
lat. rationabilis.raționabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)RAȚIONÁBIL, -Ă adj. care are judecată, o comportare rațională. (< lat.
rationabilis)
raționabil (Dicționaru limbii românești, 1939)*raționábil, -ă adj. (lat.
rationabilis, fr.
raisonnable). Rațional, dotat cu rațiune:
omu e un animal raționabil. Conform rațiuniĭ, admisibil, convenabil:
pretențiune raționabilă, preț raționabil. Adv. În mod rațional. – Uniĭ zic
rezonabil, după fr. Cel maĭ bine e a zice
rațional, care e maĭ propriŭ de cît [!]
raționabil.raționabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)raționábil (-ți-o-) adj. m.,
pl. raționábili; f. raționábilă, pl. raționábileraționabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)raționabil a.
1. înzestrat cu rațiune:
omul e o ființă raționabilă; 2. conform rațiunii:
pretențiune raționabilă; 3. suficient, convenabil:
preț raționabil.raționabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RAȚIONÁBIL, -Ă, raționabili, -e, adj. Care are o judecată sau o comportare rațională. [
Pr.: -
ți-o-] —
Din lat. rationabilis.