rașchetator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RAȘCHETATÓR, -OÁRE, rașchetatori, -oare, s. m. și
f. Muncitor specializat în rașchetarea parchetului. –
Rașcheta +
suf. -tor.rașchetator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*rașchetatór s. m.,
pl. rașchetatórirașchetator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RAȘCHETATÓR, -OÁRE, rașchetatori, -oare, s. m. și
f. Muncitor specializat în rașchetarea parchetului. —
Rașcheta +
suf. -
tor.