raină (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ráină (-ne), s. f. – Cratiță. Origine îndoielnică. După Scriban, din
germ. reine „curățare”. În
Trans. și Banat.
raĭnă (Dicționaru limbii românești, 1939)ráĭnă f., pl.
e (germ.
reine).
Trans. Olt. Ban. Cratiță, oală joasă cu doŭă toarte.