răzuială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂZUIÁLĂ, răzuieli, s. f. Răzuire. [
Pr.:
-zu-ia-] –
Răzui +
suf. -eală.răzuială (Dicționar de argou al limbii române, 2007)răzuială, răzuieli s. f. petrecere, chef; beție.
răzuială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răzuiálă s. f.,
g.-d. art. răzuiélii; pl. răzuiélirăzuială (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂZUIÁLĂ, răzuieli, s. f. Răzuire. [
Pr.: -
zu-ia-] —
Răzui +
suf. -
eală.răzuĭală (Dicționaru limbii românești, 1939)răzuĭálă f., pl.
ĭelĭ. Acțiunea de a răzui. – Mold. și
răzăluĭală.