răzuș - explicat in DEX

răzuș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RĂZÚȘ, răzușuri, s. n. 1. Unealtă cu care se rade ceea ce a rămas lipsit sau prins de ceva. 2. Daltă folosită în tâmplărie, dulgherie, rotărie etc., cu care se sapă în lemn. 3. Unealtă de plivit, formată dintr-un băț cu vârful de oțel. – Răzui + suf. -uș.

răzuș (Dicționaru limbii românești, 1939)
răzúș n., pl. e (d. raz 1. Cp. cu frecuș, picuș). Nord. Gin, daltă de scobit lemnu (Șez. 37, 43). Otic, lemnu cu care se răzuĭe plugu (GrS. 1937, 190). Raz, pîrghie (la moară). Scîndurică crestată care oprește zatca și împedecă [!] sulurile războĭuluĭ să se desfășoare cînd nu trebuĭe. V. strug.

răzuș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
răzúș s. n., pl. răzúșuri

răzuș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
răzuș n. 1. sapă mică de lemn; 2. un fel de daltă de dulgher. [V. raz].

răzuș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RĂZÚȘ, răzușuri, s. n. 1. Unealtă cu care se rade ceea ce a rămas lipsit sau prins de ceva. 2. Daltă folosită în tâmplărie, dulgherie, rotărie etc., cu care se sapă în lemn. 3. Unealtă de plivit, formată dintr-un băț cu vârful de oțel. — Răzui + suf. -uș.