răzori (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂZORÍ, răzoresc, vb. IV.
Tranz. și
refl. (Rar) A (se) mărgini, a (se) delimita, a (se) învecina. ♦
Tranz. Fig. A tivi, a chenărui. – Din
răzor1.răzori (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răzorí (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. răzorésc, imperf. 3
sg. răzoreá; conj. prez. 3
să răzoreáscărăzorì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)răzorì v.
1. a (se) brăzda ca să serve de hotar:
ogoare ce se răzoresc pe luncă; 2. fig. a fi limitrof:
unde se răzoresc hotarele noastre cu ale Ardealului (VLAHUȚĂ).
răzori (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂZORÍ, răzoresc, vb. IV.
Tranz. și
refl. (Rar) A (se) mărgini, a (se) delimita, a (se) învecina. ♦
Tranz. Fig. A tivi, a chenărui. — Din
răzor1.