răzmiriță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RẮZMIRIȚĂ s. f. v. răzmeriță.răzmiriță (Dicționaru limbii românești, 1939)rắzmiriță f., pl.
e (vsl.
razmirica, d.
mirŭ, pace). Revoluțiune, rebeliune, revoltă, răscoală:
răzmirița dela 1821 (zavera). – Și
răzmeriță și
răzmăriță, ĭar în Olt. și la Româniĭ din Bulgaria
răzmeliță. Rar și
-íriță, și
-ríță.răzmiriță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RẮZMIRIȚĂ s. f. v. răzmeriță.