răzmeriță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RẮZMERIȚĂ, răzmerițe, s. f. (
Pop.) Răscoală, răzvrătire. [
Var.:
rắzmiriță, rézmeriță s. f.] – Din
bg.,
scr. razmirica.răzmeriță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rắzmeriță (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. rắzmeriței; pl. rắzmerițerăzmeriță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RẮZMERÍȚĂ, răzmerițe, s. f. (
Pop.) Răscoală, răzvrătire. [
Var.:
rắzmiriță, rézmeriță s. f.] — Din
bg.,
sb. razmirica.