răzghina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂZGHINÁ, răzghín, vb. I.
Refl. (
Reg.; mai ales despre animale) A-și rupe picioarele, depărtându-le prea mult unul de altul;
p. gener. a se rupe. –
Răz- + [
îm]bina.
răzghina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!răzghiná (a se ~) (
reg.)
vb. refl.,
ind. prez. 3
se răzghínărăzghina (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂZGHINÁ, răzghín, vb. I.
Refl. (
Reg.; mai ales despre animale) A-și rupe picioarele, depărtându-le prea mult unul de altul;
p. gener. a se rupe. —
Pref. răz- + [îm]
bina.