răzgândire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) RĂZGÂNDÍRE,răzgândiri, s. f. Faptul de a se răzgândi. – V. răzgândi.
răzgândire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) răzgândíre s. f., g.-d. art. răzgândírii; pl. răzgândíri
răzgândire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) RĂZGÂNDÍRE,răzgândiri, s. f. Faptul de a se răzgândi. — V. răzgândi.