răzgâia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂZGÂIÁ, răzgấi, vb. I.
Tranz. A alinta peste măsură, a satisface capriciile cuiva; a răsfăța. [
Pr.:
-gâ-ia. –
Var.:
râzgâiá vb. I] – Din
bg. razgaljam.răzgâia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răzgâiá (a ~) vb.,
ind. prez. 1 și 2
sg. răzgấi, 3
răzgấie, 1
pl. răzgâiém, 2
pl. răzgâiáți; ger. răzgâínd; part. răzgâiátrăzgâia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂZGÂIÁ, răzgấi, vb. I.
Tranz. A alinta peste măsură, a satisface capriciile cuiva; a răsfăța. [
Var.:
râzgâiá vb. I] — Din
bg. razgaljam.