răzeșime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂZEȘÍME s. f. (
Reg.) Totalitatea răzeșilor; mulțime de răzeși. –
Răzeș +
suf. -ime.răzeșime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răzeșíme (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. răzeșímiirăzeșime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)răzeșime f. mulțimea, clasa răzeșilor (AL.).
răzeșime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂZEȘÍME s. f. (
înv.) Totalitatea răzeșilor, mulțime de răzeși. —
Răzeș +
suf. -
ime.