războinicesc(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) RĂZBOINICÉSC, -EÁSCĂ,războinicești, adj. (Înv.) Războinic (2). – Războinic + suf. -esc.
războinicesc(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) războinicésc (înv.) adj. m., f. războiniceáscă; pl. m. și f. războinicéști
războinicesc(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) RĂZBOINICÉSC, -EÁSCĂ,războinicești, adj. (înv.) Războinic (2). — Războinic + suf -esc.