răzbitor - explicat in DEX

răzbitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RĂZBITÓR, -OÁRE, răzbitori, -oare, adj. (Rar) Care răzbește; care străbate, care trece prin...; pătrunzător. – Răzbi + suf. -tor.

răzbitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
răzbitór (rar) adj. m., pl. răzbitóri; f. sg. și pl. răzbitoáre

răzbitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RĂZBITÓR, -OÁRE, răzbitori, -oare, adj. (Rar) Care răzbește; care străbate, care trece prin...; pătrunzător. — Răzbi + suf. -tor.