răzbătător - explicat in DEX

răzbătător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RĂZBĂTĂTÓR, -OÁRE, răzbătători, -oare, adj. Care își face drum biruind obstacolele, care nu se dă bătut; tenace. – Răzbate + suf. -ător.

răzbătător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
răzbătătór adj. m., pl. răzbătătóri; f. sg. și pl. răzbătătoáre

răzbătător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RĂZBĂTĂTÓR, -OÁRE, răzbătători, -oare, adj. Care își face drum biruind obstacolele, care nu se dă bătut; tenace. — Răzbate + suf. -ător.