răzătură - explicat in DEX

răzătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RĂZĂTÚRĂ, răzături, s. f. 1. Faptul de a (se) rade; bărbierit. 2. Urmă lăsată pe un obiect după ce a fost ras; ștersătură făcută cu guma pe hârtie. 3. Ceea ce rezultă din raderea unui obiect. [Var.: răsătúră s. f.] – Rade + suf. -ătură.

răzătură (Dicționaru limbii românești, 1939)
răzătúră f., pl. ĭ. Lucru ras, lucru trecut pin [!] răzătoare: răzătură de hrean, de gutuĭe. V. răsură 2 și raz 1.

răzătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
răzătúră/răsătúră (rezultatul acțiunii de a rade) s. f., g.-d. art. răzătúrii/răsătúrii; pl. răzătúri/răsătúri

răzătură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
răzătură f. 1. efectul răzuirii; 2. bucată de piele pe care se rade.

răzătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RĂZĂTÚRĂ, răzături, s. f. 1. Faptul de a (se) rade; bărbierit 2. Urmă lăsată pe un obiect după ce a fost ras; ștersătură făcută cu guma pe hârtie. 3. (în forma răzătură) Ceea ce rezultă din raderea unui obiect. [Var.: răsătúră s. f.] — Rade + suf. -ătură.