răzălui(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) RĂZĂLUÍ,răzăluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A răzui. – Din răzălău.
răzălui(Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002) răzăluí,răzăluiésc, vb. IV (reg.) 1. a răzui. 2. a pili.
răzălui(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) răzăluí(a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzăluiésc, imperf. 3 sg. răzăluiá; conj. prez. 3 să răzăluiáscă
răzălui(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) RĂZĂLUÍ,răzăluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A răzui. — Din răzălău.