răzălău(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) RĂZĂLẮU,răzălaie, s. n. (Reg.) Răzătoare. – Din magh. reszelö.
răzălău(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) răzălắu (reg.) s. n., art. răzălắul; pl. răzăláie
răzălău(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) răzălău n. pilă groasă. [V. rade].
răzălău(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) RĂZĂLẮU,răzălaie, s. n. (Reg.) Răzătoare. — Din magh. reszelö.
răzălăŭ(Dicționaru limbii românești, 1939) răzălắŭ n., pl. ăĭe (ung. reszelö. Cp. cu răzuĭesc). Pilă mare, rașpă.