răvăși (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂVĂȘÍ, răvășesc, vb. IV.
Tranz. A face dezordine; a împrăștia, a răscoli. ♦
Fig. A tulbura adânc sufletește; a dezorienta. –
Cf. scr. rovašiti.răvăși (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răvășí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. răvășésc, imperf. 3
sg. răvășeá; conj. prez. 3
să răvășeáscărăvăși (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂVĂȘÍ, răvășesc, vb. IV.
Tranz. A face dezordine; a împrăștia, a răscoli. ♦
Fig. A tulbura; a dezorienta. —
Cf. sb. r o v a š i t i.
răvășì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)răvășì v. a scotoci, a răsturna căutând ceva. [Origină necunoscută].