rătăcitor - explicat in DEX

rătăcitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RĂTĂCITÓR, -OÁRE, rătăcitori, -oare, adj. Care rătăcește; care umblă din loc în loc fără odihnă. – Rătăci + suf. -tor.

rătăcitor (Dicționaru limbii românești, 1939)
rătăcitór, -oáre adj. Care rătăcește, nomad, vagabond, haĭmana: Jidaniĭ îs un popor rătăcitor. Fig. Fugitiv: ideĭ rătăcitoare.

rătăcitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rătăcitór adj. m., pl. rătăcitóri; f. sg. și pl. rătăcitoáre

rătăcitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
rătăcitor a. care rătăcește: cavaler rătăcitor. V. Jidov.

rătăcitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RĂTĂCITÓR, -OÁRE, rătăcitori, -oare, adj. Care rătăcește; care umblă din loc în loc fără odihnă. — Rătăci + suf. -tor.