răsuriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂSURÍU, -ÍE, răsurii, adj. (Rar) De culoarea florii de răsură
2 (
1); trandafiriu. –
Răsură2 +
suf. -iu.răsuriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răsuríu (rar)
adj. m.,
f. răsuríe; pl. m. și
f. răsuríirăsuriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂSURÍU, -ÍE, răsurii, adj. (Rar) De culoarea florii de răsură
2 (
1); trandafiriu. —
Răsură2 +
suf. -
iu.