răsurei (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂSURÉI s. m. pl. Flori cusute pe pânză în rânduri șerpuitoare. –
Răsură2 +
suf. -ei.răsurei (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răsuréi (
reg.)
s. m. pl.,
art. răsuréiirăsurei (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂSURÉI s. m. pl. (
Reg.) Flori cusute pe pânză în rânduri șerpuitoare. —
Răsură2 +
Suf. -
ei.