răsuflătoare (Dicționar de argou al limbii române, 2007)răsuflătoare, răsuflători s. f. buzunar.
răsuflătoare (Dicționaru limbii românești, 1939)răsuflătoáre f., pl.
orĭ. Deschizătură făcută ca să intre aeru într´un becĭ orĭ alt loc închis, ventilator.
răsuflătoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răsuflătoáre (deschizătură, canal de evacuare)
(-su-flă-) s. f.,
g.-d. art. răsuflătórii; pl. răsuflătóri răsuflătoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)răsuflătoare f. ferestrue pe unde intră aer.