răsuceală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) RĂSUCEÁLĂ,răsuceli, s. f. Răsucire; p. ext. rezultatul răsucirii. – Răsuci + suf. -eală.
răsuceală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) răsuceálă s. f., g.-d. art. răsucélii; pl. răsucéli
răsuceală(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) RĂSUCEÁLĂ,răsuceli, s. f. Răsucire; p. ext. rezultatul răsucirii. — Răsuci + suf. -eală.