răstoarce - explicat in DEX

răstoarce (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RĂSTOÁRCE, răstórc, vb. III. Tranz. (Reg.) A da cuiva înapoi și în cantitate mai mare cele primite. – Răs- + [în]toarce.

răstoarce (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
răstoárce (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răstórc, perf. s. 1 sg. răstorséi, 1 pl. răstoárserăm; part. răstórs

răstoarce (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
răstoarce v. a întoarce altuia: am vrut să răstorc cele trei lovituri CR. [Slav. RAS și (în)toarce].

răstoarce (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RĂSTOÁRCE, răstórc, vb. III. Tranz. (Reg.) A da cuiva înapoi și în cantitate mai mare cele primite. — Pref. răs- + [în]toarce.