răsteu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂSTÉU s. n. v. resteu.răsteu (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)răstéu, răstaie, s.n. – Cui de fier cu care se închide jugul. – Din magh. ereszto „care dă drumul” (Scriban cf. DER).
răsteu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂSTÉU s. n. v. resteu.