răspopi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂSPOPÍ, răspopesc, vb. IV.
Tranz. A lua cuiva calitatea de preot; a caterisi. –
Răs- +
popi.răspopi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răspopí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. răspopésc, imperf. 3
sg. răspopeá; conj. prez. 3
să răspopeáscărăspopì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)răspopì v. a scoate din popie, a lua darul preoției. [Slav. RAS și
popă].răspopi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂSPOPÍ, răspopesc, vb. IV.
Tranz. A lua cuiva calitatea de preot; a caterisi. —
Pref. răs- +
popi.