răspas - explicat in DEX

răspas (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RĂSPÁS, răspasuri, s. n. (Pop.) Răgaz. – Răs- + pas.

răspas (Dicționaru limbii românești, 1939)
răspás n., pl. urĭ (răs- și pas. Cp. cu bg. raspus, congediŭ). Vest. Partea urzeliĭ din fața ițelor pe unde se trece suveĭca, spațiu dintre ițe și spată pînă la sulu de la pĭeptu femeiĭ care țese. Fig. Răzbun, răgaz, timp liber: gîndea în răspasurĭ (Iov. 40). A da răspas, a da răgaz.

răspas (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
răspás (pop.) s. n., pl. răspásuri

răspas (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
răspas n. răgaz: nu-i dete răspas să se mai gândească ISP. [Slav. RAS și pas; cf. răstimp].

răspas (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RĂSPÁS, răspasuri, s. n. (Pop.) Răgaz. — Pref. răs- + pas.