răspântie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂSPẤNTIE, răspântii, s. f. Loc unde se încrucișează mai multe drumuri sau de unde se separă două sau mai multe drumuri; răscruce. ♦
Fig. Moment hotărâtor în viața cuiva. [
Var.: (
reg.)
răspíntene s. f.] – Din
sl. raspontije.răspântie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răspấntie (-ti-e) s. f.,
art. răspấntia (-ti-a), g.-d. art. răspấntiei; pl. răspấntii, art. răspấntiile (-ti-i-)răspântie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)răspântie f. punctul unde se încrucișează drumurile. [Slav. RASPÕTIIE].
răspântie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂSPẤNTIE, răspântii, s. f. Loc unde se încrucișează mai multe drumuri sau de unde se separă două sau mai multe drumuri; răscruce. ♦
Fig. Moment hotărâtor în viața cuiva. [
Var.: (
reg.)
răspíntene s. f.] — Din
sl. raspontije.