răsfug (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂSFÚG s. m. 1. (Și în sintagma
răsfug alb) Boală contagioasă a oilor și a caprelor, care se manifestă prin încetarea secreției lactate; agalactie.
2. Antrax.
3. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu rămurele subțiri, verzi și aproape lipite de frunze și cu flori galbene, întrebuințată în medicina populară ca medicament împotriva răsfugului (
1)
(Chondrilla juncea). –
Et. nec.răsfug (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)răsfúg (-guri), s. n. –
1. Inflamație a ugerului la oi. –
2. Mestecă (Chondrilla juncea). –
3. Dalac (Paris quadrifolia). –
Var. răsfulg. Origine îndoielnică. Tiktin pune în legătură acest cuvînt cu
mr. sfulg „fulger”,
it. sfolgorare „a fulgera”. E greu de aflat originea cuvîntului, atîta timp cît boala pe care o indică este nedeterminată (Damé o traduce prin: „amețeală a oilor”; după Scriban, se crede că este o boală datorată alegării oilor). Nu trebuie eliminată legătura cu
fugi. –
Der. răsfu(l)gi, vb. (a se îmbolnăvi oile).
răsfug (Dicționaru limbii românești, 1939)răsfúg n., pl.
urĭ (
răs- și
fugă, din cauză că cu frunzele de răsfug poporu tratează dalacu, o boală provenită, după cum crede el, din multă
fugă saŭ osteneală saŭ și din umezeală). O boală care consistă în unflarea [!] ugeruluĭ la oĭ (V.
capie). O buruĭană liliacee veninoasă numită și
dalac, măru lupuluĭ și
poama vulpiĭ (
páris quadrifólia). – Și
răsfulg. V.
spînz.răsfug (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răsfúg1 (plantă)
s. m.răsfug (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răsfúg2 (boală) (
pop.)
s. n.răsfug (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)răsfug n. boală de oi când se învârtesc în loc până ce cad jos. [Slav. RAS și
fugă].
răsfug (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂSFÚG, s. n.,
s. m. (
Pop.)
1. S. n. (Și în sintagma
răsfug alb) Boală contagioasă a oilor și a caprelor, care se manifestă prin încetarea secreției lactate; agalactie.
2. S. n. Antrax. 3.
S. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu rămurele subțiri, verzi și aproape lipite de frunze și cu flori galbene, întrebuințată în medicina populară ca medicament împotriva răsfugului (
1) (
Chondrilla juncea). —
Et. nec.