răsfierbe (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂSFIÉRBE, răsfiérb, vb. III.
Tranz. A fierbe timp îndelungat; a fierbe mai mult decât e necesar. –
Răs- +
fierbe.răsfierbe (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răsfiérbe (a ~) (-fier-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. răsfiérb, perf. s. 1
sg. răsfierséi, 1
pl. răsfiérserăm; conj. prez. 3
să răsfiárbă; part. răsfiértrăsfierbe (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂSFIÉRBE, răsfiérb, vb. III.
Tranz. A fierbe timp îndelungat; a fierbe mai mult decât e necesar. —
Pref. răs- +
fierbe.