răscunoscut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂSCUNOSCÚT, -Ă, răscunoscuți, -te, adj. Cunoscut de toată lumea, foarte cunoscut; arhicunoscut, notoriu. –
Răs- +
cunoscut.răscunoscut (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răscunoscút adj. m.,
pl. răscunoscúți; f. răscunoscútă, pl. răscunoscúterăscunoscut (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂSCUNOSCÚT, -Ă, răscunoscuți, -te, adj. Cunoscut de toată lumea, foarte cunoscut; arhicunoscut, notoriu. —
Pref. răs- +
cunoscut.