răscumpăra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂSCUMPĂRÁ, răscúmpăr, vb. I.
Tranz. 1. A plăti prețul unui lucru vândut sau amanetat, pentru a-l readuce în proprietatea sa. ♦ A cumpăra un obiect de la cineva care îl cumpărase la rândul sau (oferind un suprapreț).
2. A elibera o persoană din captivitate, din robie în schimbul unei sume de bani.
3. A lichida o obligație bănească, a achita echivalentul unei sume datorate.
4. A compensa, printr-o realizare ulterioară, o acțiune (dăunătoare) săvârșită; (despre realizări) a constitui o compensație. ♦
Fig. A ispăși o greșeală făcută. –
Răs- +
cumpăra.răscumpăra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răscumpărá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
răscúmpărărăscumpărà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)răscumpărà v.
1. a cumpăra un lucru vândut;
2. a libera cu ajutorul banilor:
a răscumpăra captivi, robi.; 3. a scăpa, a mântui:
Isus a răscumpărat pe creștini de moartea eternă; 4. a compensa:
a răscumpăra defectele prin calități. [Vechiu-rom.
răscumpăra, a răsbuna (a compensa crima cu bani) = lat. RE EX și
cumpăra].
răscumpăra (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂSCUMPĂRÁ, răscumpăr, vb. I.
Tranz. l. A plăti prețul unui lucru vândut sau amanetat, pentru a-l readuce în proprietatea sa. ♦ A cumpăra un obiect de la cineva care îl cumpărase la rândul său (oferind un suprapreț).
2. A elibera o persoană din captivitate, din robie în schimbul unei sume de bani.
3. A lichida o obligație bănească, a achita echivalentul unei sume datorate.
4. A compensa, printr-o realizare ulterioară, o acțiune (dăunătoare) săvârșită; (despre realizări) a constitui o compensație. ♦
Fig. A ispăși o greșeală făcută. —
Pref. răs- +
cumpăra.