răscroĭală - explicat in DEX

răscroială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RĂSCROIÁLĂ, răscroieli, s. f. Acțiunea de a răscroi și rezultatul ei; tăietură adâncită în croiala unei haine, în special la mâneci și la gât; răscroitură. ♦ Bucată de material care cade când se răscroiește. [Pr.: -cro-ia-] – Răscroi + suf. -eală.

răscroială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
răscroiálă s. f., g.-d. art. răscroiélii; pl. răscroiéli

răscroială (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RĂSCROIÁLĂ, răscroieli, s. f. Acțiunea de a răscroi și rezultatul ei; tăietură adâncită în croiala unei haine, în special la mâneci și la gât; răscroitură. ♦ Bucată de material care cade când se răscroiește. [Pr.: -cro-ia-] — Răscroi + suf. -eală.

răscroĭală (Dicționaru limbii românești, 1939)
răscroĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a răscroi. Loc răscroit.