răscoală - explicat in DEX

răscoală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RĂSCOÁLĂ, răscoale, s. f. 1. Răzvrătire spontană și neorganizată a țărănimii oprimate; revoltă, răzmeriță. ♦ Fig. Protest. 2. Fig. Zarvă, agitație. – Din răscula. Cf. sl. rasckola „schismă, despărțire”.

răscoală (Dicționaru limbii românești, 1939)
răscoală (oa dift.) f., pl. e (vsl. raskola, despărțire, schizmă, raskolŭ, răscoală; bg. sîrb. rus. raskol). Revoltă, rebeliune, răzmiriță [!].

răscoală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
răscoálă s. f., g.-d. art. răscoálei; pl. răscoále

răscoală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
răscoală f. revoltă. [Slav. RASKOLA, desbinare].

răscoală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RĂSCOÁLĂ, răscoale, s. f. 1. Răzvrătire spontană și neorganizată a țărănimii oprimate; revoltă, răzmeriță. ♦ Fig. Protest. 2. Fig. Zarvă, agitație. — Din răscula. Cf. si. r a s c k o l a „schismă, despărțire”.