răscoage - explicat in DEX

răscoage (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RĂSCOÁGE s. f. Plantă erbacee meliferă cu frunze moi, lanceolate și cu flori mari, roșii-purpurii sau albe (Chamaenerion angustifolium). – Et. nec.

răscoage (Dicționaru limbii românești, 1939)
răscoáge f., pl. ogĭ (cp. cu bg. raskovniče, o plantă, hippocrépis comosa). Vest? O plantă erbacee cu florĭ marĭ purpuriĭ, rar albe, cu fructu capsular și cu semințele prevăzute c´un moț de perĭ mătăsoșĭ (epilóbium angustifólium). – Se numește și zburătoare.

răscoage (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
răscoáge (reg.) s. f., g.-d. art. răscoágei

răscoage (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
răscoage f. pl. plantă cu flori mari frumoase, roșii-purpurii, fructul e o capsulă patrunghiulară cu numeroase semințe (Epilobium angustifolium). [Origină necunoscută].

răscoage (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RĂSCOÁGE s. f. (Reg.) Plantă erbacee meliferă cu frunze moi, lanceolate și cu flori mari, roșii-purpurii sau albe (Chamaenerion angustifolium). — Et. nec.