răsad - explicat in DEX

răsad (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RĂSÁD, răsaduri, s. n. Plantă tânără (crescută din sămânță în seră sau în răsadniță) care a fost sau urmează să fie răsădită. ♦ Fig. Neam, seminție. – Din bg. razsad, scr. rasad.

răsad (Dicționaru limbii românești, 1939)
răsád n., pl. urĭ (sîrb. bg. razsad, rasad, rasada, rus. razsád. V. posadă). Plantă saŭ copăcel transplantat orĭ destinat transplantăriĭ: răsadurĭ de garoafe, de trandafirĭ. Și colectiv: răsad frumos.

răsad (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
răsád s. n., pl. răsáduri

răsad (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
răsad n. 1. arbust proaspăt plantat; 2. fig semânță: săgeți ce prind răsad de moarte ’n piepturi omenești AL. [Serb. RASAD, butaș de transplantat].

răsad (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RĂSÁD, răsaduri, s. n. Plantă tânără (crescută din sămânță în seră sau în răsadniță) care a fost sau urmează să fie răsădită. ♦ Fig. Neam, seminție. — Din bg. razsad, sb. rasad.