răsăritean - explicat in DEX

răsăritean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RĂSĂRITEÁN, -Ă, răsăriteni, -e, adj. De la răsărit¹, situat la răsărit¹. ◊ Biserica răsăriteană = biserica ortodoxă. ♦ (Substantivat) Locuitor din răsărit¹; oriental. – Răsărit¹ + suf. -ean.

răsăritean (Dicționaru limbii românești, 1939)
răsăriteán, -că s., pl. enĭ, ence (d. răsărit). Locuitor din răsărit, oriental. (Adj. -ean, -eană: biserica răsăriteană. Această formă de adj. e greșit formată de literațĭ. Ar trebui să se zică răsăritenesc, ca orășenesc. Românu zice obișnuit biserica răsărituluĭ saŭ din răsărit. Cp. cu județean).

răsăritean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
răsăriteán adj. m., s. m., pl. răsăriténi; adj. f. răsăriteánă, pl. răsăriténe

răsăritean (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
răsăritean a. și m. 1. oriental; 2. ce ține de biserica greacă.

răsăritean (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RĂSĂRITEÁN, -Ă, răsăriteni, -e, adj., s. m. 1. Adj. De la răsărit1, situat la răsărit¹. ◊ Biserica răsăriteană = biserica ortodoxă. 2. S. m. Locțiitor din răsărit¹; oriental. — Răsărit¹ + suf. -ean.